RSS

Tag Archives: Sam Rockwell

13. The Green Mile

Am văzut prima oară acest film când aveam 15 ani și scena morții lui Delacroix mă bântuie și acum. A fost o scenă atât de memorabilă încât a doua zi m-am dus direct la bibliotecă și am împrumutat cartea. Pe atunci îmi plăcea foarte mult Stephen King și cu toate că mi-am mai schimbat părerea în timp, The Green Mile este cu siguranță una din cărțile lui cele mai bune, iar ca ecranizare poate fi lejer comparată cu The Shawshank Redemption.

Filmul descrie viața din sectorul de deținuți condamnați la moarte al penitenciarului “Cold Mountain” din Louisiana numit și “Culoarul Verde” datorită culorii care îi acompania pe deținuți până la scaunul electric. Tom Hanks este Paul Edgecomb, șeful sectorului, care pe lângă deținuții periculoși mai are de a face și cu psihopați în uniformă cu pile la conducerea penitenciarului.

Psihopatul în cauză – Percy Wetmore este jucat impecabil de Doug Hutchison, care reușește să redea toate trăsăturile definitorii ale personajului: frustrat, sadic, narcisist și arogant, un amestec care îl face aproape la fel de sinistru ca Eugene Tombs. În plus Percy moare de nerăbdare să vadă o execuție pe viu, deci ne putem aștepta de la început la un dezastru iminent.

Intriga se pune în mișcare odată cu sosirea lui John Coffey (like the drink, only not spelled the same), un uriaș acuzat de omorul brutal a două fetițe, condamnat și el la moarte.

John este, contrar aparențelor, extrem de blând și își petrece timpul plângând, sau stând izolat în celula sa. Lucrurile devin interesante când acesta dă dovadă de puteri supranaturale, vindecându-l pe Paul de infecți urinară care îl chinuia de câteva luni (infecție descrisă inutil de detaliat in carte, mă bucur că nu și în ecranizare)

Încetul cu încetul Paul își dă seama că John este nevinovat, dar cine ar crede în anii ’30 că un negru găsit cu cadavrele celor 2 fetițe în brațe nu este asasinul? Pe lângă asta John este oarecum încet la minte și nu înțelege mai nimic din ce i se întâmplă, având și ușoare pierderi de memorie.

Ritmul filmului este unul lent, dar nu frustrant. Povestea narată la persoana I de Paul ne este dezvăluită plină de suspans și farmec. Prezentul și trecutul sunt alternate dar nu abuziv, iar atmosfera este extrem de captivantă, având un ușor iz de poveste.

Foarte fidel cărții filmul reușește acolo unde atât de multe ecranizări după Stephen King au eșuat – are și elemente umoristice, uneori chiar absurde.

Billy “The Kid” Wharton jucat de Sam Rockwell este sarea și piperul filmului, de la crizele de nervi la chinul la care îl supune pe Percy, cu toate că, la fel ca orice alt aspect din cărțile lui King – nu este ce pare a fi.

Un rol important îl are și Eduard Delacroix, un piroman care se împrietenește cu Mr. Jingles – singurul animal din sectorul morții.

Delacroix este frecvent ținta atacurilor lui Percy pentru că este mic de statură și inofensiv, dar este răzbunat de Mr Jingles care îl enerveză pe Percy până aproape de isterie.

Filmul tratează mai multe subiecte de la sacru și profan la rasism, societatea anilor ’30 în sudul Statelor Unite, problema oamenilor instabili în funcții de putere, pedeapsa capitală și natura dreptății. Este genul de film care te captivează și te pune pe gânduri o perioadă bună după vizionare și nu numai datorită elementului “horror”.

În plus este una din cele mai bune ecranizări și unul din puținele filme în care toți actorii joacă bine. Fără îndoială un clasic.

Advertisements
 
5 Comments

Posted by on 26 August 2011 in 1001 filme de văzut intr-o viață

 

Tags: , , , , , , , , , , ,

Iron Man 2

Nu am fost niciodată fană a filmelor cu supereroi. Poate din cauză că mai toate presupun renunțarea la orice gândire logică, poate din cauza happy ending-ului iminent, sau poate din cauza spandexului și a chiloților purtați peste pantaloni. Who knows?

Iron Man a fost însă una din puținele excepții, mai ales datorită lui Robert Downey Jr. de care mă îndrăgostisem încă de la lansarea videoclipului lui Elton John, așa că acum câteva seri m-am hotărât să văd și partea a doua.

Primele 15 minute sunt la nivelul primului film. Tony Stark (Downey) dă șuturi în fund în stânga și în dreapta la o audiere în care guvernul Statelor Unite îi cere să predea faimosul costum pentru cercetări și replicare.

În același timp, într-o Rusie atât de clișeică, încât singurul lucru care mai lipsea era o babushka cu o farfurie de borș în brațe, Ivan Vanko (Mickey Rourke) se folosește de tehnologia dezvoltată de Howard Stark (tatăl lui Tony) pentru a se răzbuna pe acesta. Motivul fiind că propriul tată fusese folosit și dat la o parte de Howard după ce împreună reușiseră să proiecteze “tehnologia viitorului”.

Și cam de pe aici filmul tinde să cadă în plasa polarizării și a stupidității tipic hollywoodiene. Ivan nu numai că reușește să confecționeze un mini motoraș alimentat cu elemente radioactive în propriul apartament, dar cumva strecoară o namilă de costum la raliul de la Monte Carlo, unde încearcă să îl omoare pe Tony.

Nu reușește și este dus la închisoare, de unde scapă însă cu ajutorul lui Justin Hammer (magnificul Sam Rockwell) – negustorul de arme favorit al guvernului Statelor Unite, care și-ar da și propria mamă pentru a intra în posesia costumului de Iron Man. Complotul celor doi este destul de periculos pentru Tony, care întâmplător mai este și pe moarte, motiv pentru care reușește să se certe cu mai toți oamenii importanți din viața sa și este foarte aproape de a pierde și tehnologia din spatele costumului.

Da, și mie mi s-a părut oarecum complicată toată intriga. Poate că ăsta a fost și motiv pentru care filmului îi lipsește mult din farmecul și umorul primei părți. Don Cheadle este prea serios în rolul locotenentului Rhodes, Gwyneth Paltrow se poartă mai mult ca prietena frustrată a lui Tony decât ca o directoare generală și Scarlett Johansson are o adevărată paletă de expresii în rolul Văduvei Negre:

….

Pe de altă parte efectele speciale sunt spectaculoase, Robert Downey Jr este, ca de obicei, pe măsura așteptărilor (chiar și când inventează un nou element chimic în câteva minute), la fel este și Sam Rockwell – unul dintre cei mai buni actori ai generației curente – în opinia mea, iar unele glume sunt cu adevărat reușite. Ca să nu mai spun că în HD filmul arată halucinant de bine.

Mickey Rourke joacă pentru a n oară același tip de personaj, doar cu un final diferit, iar Samuel L. Jackson apare pe ecran mai rar decât regizorul filmului, Jon Favreau și ar putea fi foarte ușor confundat cu Elijah Price, personajul său din Unbreakable.

În concluzie Iron Man 2 este mai degrabă pentru fanii genului, sau ai seriei, sau pentru o seară în care nu aveți chef de un film prea serios, așa că vă las cu cele mai bune minute din film:

 
3 Comments

Posted by on 24 August 2011 in Filmul de aseară

 

Tags: , , , , , , , ,