RSS

Tag Archives: Rufus Sewell

12. Dark City

Cum să strici munca unui regizor în câțiva pași simpli: iei un film cu un scenariu îndrăzneț și original, tai scene importante, obligi regizorul să introducă un monolog inutil la începutul filmului care dă de gol cele mai interesante aspecte ale scenariului și reduci viziunea scenaristului la nivelul unui idiot pentru că ți se pare prea îndrăzneață. But fear not, toate greșelile au fost îndreptate odată cu lansarea ediției director’s cut, pe care o voi prezenta aici.

Dark City a avut foarte puține șanse la celebritate în 1998, când a fost lansat, în mare parte datorită filmului Titanic, dar și din cauza unei campanii publicitare slabe. Cu trecerea anilor însă, a devenit un cult, în special printre fanii genului SF, cu toate că este mult, mult mai mult decât un film științifico-fantastic.

Dark City începe cu o scenă emblematică, simbol al trecerii timpului, dar și al orei vrăjitoarelor, în care orice este posibil.

Nu avem mult de așteptat și îl vedem pe Rufus Sewell (în aproape toată splendoarea lui) într-o baie în care nu își amintește cum a ajuns, sau de ce. De fapt nu își amintește prea bine nici măcar cine e.

Curând este sunat de doctorul Schreber (Keifer Sutherland), care îi explică că tot ce se întâmplă are un motiv și că trebuie să fugă cât mai repede din hotel.

La plecare află(m) că pe necunoscutul din baie îl cheama John Murdoch și că a stat 3 săptămâni în hotel, cu toate că nu își amintește nimic. Complet confuz John are o singură pistă – o carte poștală cu Shell Beach, singurul loc care îi zice ceva.

      Genial joc de lumini, mai ales într-un film în care contrastul lumină/întuneric are un rol foarte important

În timp de John încearcă să ajungă la Shell Beach, Emma (o foarte tânără Jennifer Connelly) soția lui este contactată de doctorul Schreber, care îi spune că John suferă de o cădere nervoasă și că poate deveni foarte periculos, dacă nu este găsit. În același timp orașul este în panică datorită unui criminal în serie, care nu a fost încă prins. Dun dun DUN!

Cu cât John petrece mai mult timp în oraș, cu atât mai bizară pare toată lumea înconjurătoare. Orașul pare a fi cufundat într-o noapte eternă, în care clădirile și obiectele din jur se schimbă aproape constant, dar și mai ciudat de atât este faptul că și el are abilitatea de a produce schimbări în lumea înconjurătoare: poate manifesta uși, sau dezintegra pereți.

Pe urmele lui sunt niște “oameni” foarte ciudați, care vor să-l omoare cu orice preț și care par a deține aceleași puteri, care colaboreză cu doctorul Schreber din motive obscure.

                                    Mie mi s-au părut a fi și un omagiu adus lui Max Schreck

În timp ce John încearcă să înțeleagă ce se întâmplă în jurul lui, Emma cere ajutorul inspectorului Frank Bumstead (William Hurt) pentru a-l găsi, iar acesta este convins că John este criminalul, cu toate că vizita la un fost coleg – actual nebun îl pune pe gânduri în multe privințe, moment din care filmul se îndreaptă spre marea dezvăluire.

Dark City este un film noir excepțional de bun, fiind tătuca multor idei actualmente folosite în exces în filme, o combinație, dacă vreți, între The Matrix și The Adjusment Bureau, dar cu accentul pus pe elementul uman și esența acestuia. Teme precum adevărata natură a realității, sau a identității umane sunt dezbătute foarte subtil, iar per total poate fi văzut și ca o mis en scène a mitului peșterii de Plato. Nu uitați, este vorba de un film lansat în 1998, cu toată că atmosfera este tipică mai degrabă pentru anii ’80 și o mare parte din timp am avut impresia că ar putea fi fratele geamăn serios al lui Brazil.

Actorii joacă toți bine, Rufus Sewell are un rol mai mic decât ai crede pentru un personaj principal, dar se descurcă binișor pentru un actor care trecuse de 3 ani la cinematografie.

Relația lui John și Emma este foarte interesantă, mai ales pentru că nu devine elementul central al poveștii și nici nu este prezentată ca fiind cel mai romantic lucru de la Romeo și Julieta încoace.

                De obicei scenele de genul mi se par prea teatrale, dar asta a avut ceva special

A da și Dark City este filmul de debut al Melissei George. 😀

Advertisements
 
 

Tags: , , , , , ,

8. The Illusionist

Cu o temă asemănătoare celei din The Prestige, The Illusionist este și un excelent film de epocă cu o distribuție de excepție, o imagine interesantă și locații foarte autentice. Povestea este o adaptare a nuvelei “Eisenheim, the Illusionist” de Steven Millhauser (pe care o recomand cu mare drag, fiind ca de obicei mult mai interesantă decât filmul).

Folosind intens, dar nu exagerat tehnica flashback-ului, filmul descrie povestea lui Eisenheim (Edward Norton), un magician misterios, care investigat în cazul morții ducesei von Teschen (Jessica Biel, uimitor de credibilă în acest rol) – detaliile și motivația fiind dezvăluite încetul cu încetul de-a lungul celor 2 ore.

Încă de la început filmul te cucerește prin peisajele superbe și coloritul ușor sepia, care îi dă o atmosferă cu totul aparte. Pe moment am crezut că a fost filmat în România, dar e de fapt Cehia.

În copilărie Eisenheim (zice-se) cunoaște un bătrân, care îi împărtășește un pic din magia lui, după care dispare din senin. Băiatul devine atât de pasionat, încât își petrece timpul exersând aproape obsesiv diferite trucuri.

Într-o zi, din întâmplare, o cunoaște pe ducesa Sophie van Teschen, cu care se împrietenește. Familia ei îi desparte bineînțeles, dar tinerii găsesc diferite căi de a fi împreună și plănuiesc chiar să fugă în China, dar sunt prinși în ultima clipă, iar Eisenheim decide să plece singur pentru a își perfecționa arta și a deveni bogat, astfel încât să se poată căsători cu Sophie.

Se întoarce ani mai târziu, când lucrurile s-au schimbat mult. Sophie este logodită cu prințul Leopold (un Rufus Sewell la înălțimea așteptărilor).

Neputând sta despărțiți, Sophie merge la spectacolele lui Eisenheim și în curând cei doi încep o aventură foarte periculoasă, mai ales pentru că prințul Leopold este prezentat de la bun început ca un tip extrem de arogant și egocentric într-o poziție mai mult decât privilegiată.

Relația acestuia cu Sophie se deterioreză atât de rău încât după o seară furtunoasă în care cei doi se ceartă, Sophie este găsită moartă într-un râu, iar Leopold este principalul suspect.

Aproape distrus de eveniment, Eisenheim începe să organizeze spectacole din ce în ce mai misterioase și sinistre, în care încearcă să o contacteze pe Sophie în lumea de dincolo, pentru a afla ce s-a întâmplat cu ea.

Cazul morții lui Sophie este investigat de inspectorul Uhl, un personaj foarte nuanțat, jucat foarte bine de Paul Giamatti, prins între loialitatea fată de Leopold și admirația fată de Eisenheim.

Finalul este pe măsura filmului și cu toate că nu oferă nimic nou, aproape că te obligă să revezi filmul pentru a prinde anumite detalii.

 
 

Tags: , , , , ,