RSS

Tag Archives: Patrick Wilson

Insidious

Insidious este un film cu un pedigree de campion, fiind realizat de scriitorii seriei Saw (din care mie personal îmi place doar primul film) si de producătorul filmului Paranormal Activity (care m-a lăsat  pentru câteva zile cu inabilitatea de a vizita bucătăria în timpul nopții). Filmul seamănă mai mult cu cel din urmă, fiind pe scurt Poltergeist fără celebrul televizor.

Secvența de început te duce cu gândul la filmele horror clasice ale aniilor ’50 datorită coloanei sonore și a efectelor vizuale folosite. De fapt mi-a adus foarte mult aminte de The Haunting, varianta 1963. Un lucru care mi-a plăcut din prima. Dar lucrurile nu se opresc aici, imediat după generic avem de-a face cu o scenă care pare a se fi materializat din coșmarurile noastre cele mai sinistre. Chiar țin minte că și eu am visat la un moment dat o creatură la fel de odiosă, după care am promis solemn să nu mai citesc niciodată Almanahul de întâmplări paranormale a unei vecine, promisiune care a durat fix până la răsărit… Și ca să nu fiu eu singura traumatizată:

Povestea este, în prima parte a filmului enervant de banală pentru un horror – un cuplu se mută într-o casă nouă, unde se petrec din ce în ce mai multe lucruri ciudate. Ce mirare că au și copii – 2 băieți și o fetiță în vârstă de câteva luni. Încă de la început știm că ăia mici o sa aibă zile fripte în casa cu pricina.

Pe lângă răsfolositele obiecte care își schimbă locul, voci sinistre, șoapte neînțelese și uși care se trântesc, avem și camera a mai bântuită, în cazul ăsta podul de care unul din băieți se simte din ce în ce mai atras, până cînd într-o seară, încercând să aprindă lumina, cade de pe o scară, lovindu-se la cap. A doua zi tatăl (Patrick Wilson) descoperă că nu se mai trezește din somn și îl duce la spital, unde nimeni nu înțelege ce se întâmplă cu el. Ai crede că după toate filmele de groază cu posedări au mai învățat și doctorii câte ceva…

Copilul (Dalton) este dus acasă unde rămâne în grija mamei lui în timp de lucrurile ciudate se accentuează și tatăl este din ce în ce retras și absent.

Cu toate că povestea este trasă la xerox, senzația de frică și teroare este indusă foarte inteligent prin mici detalii subtile, cadre meteorice/subliminale, dar mai ales prin sincronizarea foarte atentă a sperieturilor. Atenție, nu este un film în care cadrele de sărit în sus de pe canapea sunt predictibile. Din contră se pare că sunt atent aranjate să apară când te aștepți mai puțin, indiferent de câte filme de groază ai mai văzut.

Un alt element care mie mi-a plăcut foarte mult este folosirea unei melodii lait-motiv. Binenînțeles, într-un film de groază cu cât e melodia mai veselă, cu atât sunt scenele în care apare mai sinistre. Un contrast care îi dă filmului și un element memorabil.

Din a doua parte a filmului povestea deviază oarecum de la banal și incorporează și element de comedie ușoară, care nu strică însă tonul filmului. Imaginea lasă la un moment dat de dorit, la fel ca și finalul, dar la ce ne puteam așepta de la persoanele care plănuiesc al treilea film al seriei Paranormal Activity?

Verdict final: Insidious este un film de groază peste medie, foarte bun de vizionat seara cu lumina stinsă și un pachet de Xanax pe noptieră.

Ca experiment vă propun să vizionați filmul și să vă setați ca ton de alarmă următoarea melodie 😉

Advertisements
 
6 Comments

Posted by on 28 April 2011 in Filmul de aseară

 

Tags: , , , ,