RSS

Tag Archives: Mirela Oprisor

Marți, după Crăciun

După 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile și Moartea domnului Lăzărescu, Marți după Crăciun nu mai e nici o surpriză din punct de vedere stilistic și mă bucură să constat că filmul românesc este din ce în ce mai bine definit, cu un stil propriu, chiar dacă stilul în sine mă lasă absolut rece. Străinii îl numesc Romanian New Wave – prezentarea vieții de după revoluție într-un stil realist, sumbru, minimalist, eu îl numesc Cum Putem Să Umplem Minute Întregi cu Nimic…


Povestea este extrem de simplă și complexă în același timp – Munteanu abordează tema triunghiului amoros dintr-o perspectivă aproape dureros de realistă, în care nimeni nu e rău, sau bun, toți sunt oameni.

Paul (Mimi Brănescu) este un tip căsătorit, care are o fetiță și o amantă (Maria Popistașu) de care s-a îndrăgostit. Timp de 6 luni reușește să joace în ambele echipe, dar întâlnirea întâmplătoare dintre soție (Mirela Oprișor) și amantă îl face să realizeze faptul că situația nu poate dura la nesfârșit și că trebuie să ia o decizie.

După o noapte tumultoasă Paul își asumă condiția și hotărăște cu cine vrea să împartă patul pe viitor, ceea ce duce la una din cele mai bune scene ale filmului, jucată cu adevărat patos și nu recitată cu pauze kilometrice parcă de un copil asmatic. Uitându-te la ea nu ai cum să nu fi afectat, fie că ai trecut prin așa ceva, sau îți imaginezi cum ai reacționa și ce palmă ți-ar da o situație de genul.

Jocul actorilor din Marți, după Crăciun e ca și cântecul unei trupe de tribut, bun, aproape de original, dar pe undeva tot se falsează. Replicile sunt pe alocuri trase cu cleștele din gura actorilor, de prea multe ori pentru a fi considerate necesare scenariului și unele cadre par a nu se mai termina. E un fel de 432, dar unde filmul respectiv recurgea la un subiect interesant și suspans, Marți după Crăciun recurge la o lipsă totală de sare și piper. Cu toate ăstea actorii principali joacă toți bine, Mimi Branescu și Mirela Oprișor în special, iar Maria Popistașu, ca de obicei, joacă fata ușor afectată care vorbeste de parcă suferă continuu de gastrită – în câte filme o să le mai spună bărbaților că e cârpa lor?

Pe de altă parte o adevărată revelație a fost pentru mine bunica (Silvia Năstase), cea mai credibilă dintre toți, cu toate că a avut un rol meteoric.

În concluzie Marți, după Crăciun merită văzut (la o oarecare distanță de alt film românesc) și este aproape perfect pentru ce și-a propus să fie – o felie crudă de viață. Frustrarea mea este legată mai mult de stil în sine decât de film, care este în plus și o lecție foarte bună.

Pentru echivalentul american vă propun Blue Valentine.

Advertisements
 
5 Comments

Posted by on 7 June 2011 in Filmul de aseară

 

Tags: , , , ,