RSS

Tag Archives: Matt Damon

10. The Departed


Nu o să înțeleg niciodată oamenii care se iau de Tim Burton pentru că îi folosește numai pe Johnny Depp și Helena Bonham-Carter, sau de Scorsese pentru că Leonardo DiCaprio apare în fiecare din filmele sale de după 2000. În ambele cazuri este vorba despre o formulă care dă rezultate foarte bune de fiecare dată (cel puțin în cazul lui Scorsese).

The Departed este un remake după filmul producție chinezească – Internal Affairs și descrie în paralel viața lui Colin Sullivan (Matt Damon) – un tip luat de mic sub aripa protectoare a lui Costello (Jack Nicholson), cel mai mare mafiot din zona Bostonului și trimis pe post de spion în rândul poliției orașului

și Billy Costigan (Leonardo DiCaprio), un tip care provine dintr-o familie care are multe legături cu mafia, dar ai cărui părinți, oameni cinstiți, l-au crescut cu principii și valori. Billy se înscrie și el în Academie, dar din cu totul alte motive decât Colin.

Datorită inteligenței și a originilor sale, Billy este ales de un departament special pentru a fi trimis ca și spion în tabăra lui Costello, motiv pentru care aparent îl dau afară din poliție și îl trimit în închisoare pentru a-și crea legăturile necesare intrării în lumea interlopă

Avem deci doi oameni care au de pierdut ce e mai important pentru oricine – viața, încercând să se întreacă unul pe altul fără a fi prinși, sau expuși. Presiunea psihică la care sunt supuși scoate ce e mai bun și rău în același timp din ambii, totul ducând la o dramă foarte reușită cu o pleiadă de monștrii sacrii, care joacă excepțional de bine, dând filmului elementul acela distinct de capodoperă.

Jack Nicholson este incredibil, cum numai el știe să fie în rolul lui Costello – un mafiot sadic și ușor nebun, plin de extravaganțe și originalitate. A se vedea scena din cinematograful XXX…

Martin Sheen și Mark Wahlberg îi joacă și ei extrem de veridic pe superiorii lui Billy, primul un bătrân lup versat, al doilea un tânăr plin de avânt, care poate să înjure jumătate de oră fără să se repete. Maybe, maybe not, maybe fuck youself!

Pe lângă povestea destul de complicată a dublei insinuări, filmul are și o mică intrigă secundară realizată prin Madolyn – psihiatra poliției, care intră într-o relație cu Colin, dar ajunge să îl cunoască și pe Billy, fără a ști de legătura celor doi cu Costello.

Filmul analizează mai multe teme, cum ar fi cea a predestinării, a situaților asupra cărora nu ai control, a identității, toate pe fundalul vieții din Boston, un soul of the city movie cum numai americanii știu să facă.

Tocmai mi-am dat seama că am ajuns la final fără să îl menționez pe Leonardo DiCaprio, care la fel ca și Viggo Mortensen din postul trecut nu reușise să mă cucerească până la rolul lui Billy Costigan, pe care îl joacă într-o manieră foarte subtilă, complet reținut, vulnerabil chiar, după cum observă și Madolyn, dar în același timp foarte inteligent și perspicace.

Advertisements
 
 

Tags: , , , , , , , , , ,

True Grit

n. Grit – courage and resolve; strength of character. O definiţie mai bună nici nu puteau găsi pentru personajul principal, care (nu vă lăsaţi păcăliţi) este Mattie şi nu Rooster, cu toate că acesta domină fiecare scenă în care apare.

Fiind un film al fraţilor Cohen, mă aşteptam la minimalismul regăsit şi în True Grit, dar în mod foarte plăcut lipseşte simbolismul uneori aglomerat din filmele anterioare (în special în A serious man).  Povestea este adaptată din cartea cu acelaşi nume a lui Charles Portis, lucru realizat şi în 1968 cu John Wayne în rolul principal.

Mattie (Hailee Steinfeld – o revelaţie aproape la fel de mare ca Dakota Fanning în I am Sam) vrea să îşi răzbune tatăl omorât de un argat (Josh Brolin) şi angajează în acest sens un ofiţer cunoscut pentru numărul mare de criminali prinşi (mai mult morţi decât vii) jucat perfect de Jeff Bridges. Iniţial complet reticent şi sceptic,  acesta este în final de acord să o ajute pe fată, contra sumei de 50 de dolari.

Celor doi se alătură şi LaBeouf (Matt Damon) un pădurar responsabil mai degrabă cu notele de umor din film, decât cu capturarea criminalului.

Şi aşa începe călătoria iniţiatică pentru Mattie, un personaj complet original pentru vremurile în care a apărut cartea – celebra eroină mai rar de găsit în literatura antemodernistă decât un rol bun de-al lui Adam Sandler.

Filmul te ţine în suspans până la capăt şi este minunat pentru un fan al genului, nelipsind celebrele dueluri, vânătoarea răufăcătorului, mici scene din viaţa de atunci, elemente simbolice ici-colo

                               au reuşit să găsească chiar și blana ursului din pădure 😀

dar elementul care încheagă atât de bine filmul este personajul lui Jeff Bridges – un rebel care vrea să pară mult mai aspru şi cinic decât este, care pare a veni din vechile filme cu cowboy, în care bărbaţii erau bărbaţi, cum ar zice americanul.

Rolul lui Matt Damon este mult mai mic decât credeam iniţial, dar jucat bine şi cu un rol bine definit în poveste. Am admirat mereu abilitatea lui Damon de a juca roluri secundare aşa cum ar trebui ele jucate, ca o ramă pentru personajul principal, fără exagerări menite să atragă atenţia asupra lor (I’m looking at you Brad Pitt).

Finalul ratează, din păcate, şansa de a devia de la dulceagul ending tipic hollywoodian, oricât ar încerca să mascheze acest lucru, cartea fiind mult mai realistă şi nuanţată din acest punct de vedere.

Concluzie finală: True Grit este o poveste captivantă, un film ce trebuie bifat pe lista oricărui westernfil, dar care pentru mine nu e destul de bun pentru a fi trecut în categoria “1001 filme de văzut intr-o viață”.

 
9 Comments

Posted by on 8 May 2011 in Filmul de aseară

 

Tags: , , , , ,