RSS

Tag Archives: Leonardo di Caprio

10. The Departed


Nu o să înțeleg niciodată oamenii care se iau de Tim Burton pentru că îi folosește numai pe Johnny Depp și Helena Bonham-Carter, sau de Scorsese pentru că Leonardo DiCaprio apare în fiecare din filmele sale de după 2000. În ambele cazuri este vorba despre o formulă care dă rezultate foarte bune de fiecare dată (cel puțin în cazul lui Scorsese).

The Departed este un remake după filmul producție chinezească – Internal Affairs și descrie în paralel viața lui Colin Sullivan (Matt Damon) – un tip luat de mic sub aripa protectoare a lui Costello (Jack Nicholson), cel mai mare mafiot din zona Bostonului și trimis pe post de spion în rândul poliției orașului

și Billy Costigan (Leonardo DiCaprio), un tip care provine dintr-o familie care are multe legături cu mafia, dar ai cărui părinți, oameni cinstiți, l-au crescut cu principii și valori. Billy se înscrie și el în Academie, dar din cu totul alte motive decât Colin.

Datorită inteligenței și a originilor sale, Billy este ales de un departament special pentru a fi trimis ca și spion în tabăra lui Costello, motiv pentru care aparent îl dau afară din poliție și îl trimit în închisoare pentru a-și crea legăturile necesare intrării în lumea interlopă

Avem deci doi oameni care au de pierdut ce e mai important pentru oricine – viața, încercând să se întreacă unul pe altul fără a fi prinși, sau expuși. Presiunea psihică la care sunt supuși scoate ce e mai bun și rău în același timp din ambii, totul ducând la o dramă foarte reușită cu o pleiadă de monștrii sacrii, care joacă excepțional de bine, dând filmului elementul acela distinct de capodoperă.

Jack Nicholson este incredibil, cum numai el știe să fie în rolul lui Costello – un mafiot sadic și ușor nebun, plin de extravaganțe și originalitate. A se vedea scena din cinematograful XXX…

Martin Sheen și Mark Wahlberg îi joacă și ei extrem de veridic pe superiorii lui Billy, primul un bătrân lup versat, al doilea un tânăr plin de avânt, care poate să înjure jumătate de oră fără să se repete. Maybe, maybe not, maybe fuck youself!

Pe lângă povestea destul de complicată a dublei insinuări, filmul are și o mică intrigă secundară realizată prin Madolyn – psihiatra poliției, care intră într-o relație cu Colin, dar ajunge să îl cunoască și pe Billy, fără a ști de legătura celor doi cu Costello.

Filmul analizează mai multe teme, cum ar fi cea a predestinării, a situaților asupra cărora nu ai control, a identității, toate pe fundalul vieții din Boston, un soul of the city movie cum numai americanii știu să facă.

Tocmai mi-am dat seama că am ajuns la final fără să îl menționez pe Leonardo DiCaprio, care la fel ca și Viggo Mortensen din postul trecut nu reușise să mă cucerească până la rolul lui Billy Costigan, pe care îl joacă într-o manieră foarte subtilă, complet reținut, vulnerabil chiar, după cum observă și Madolyn, dar în același timp foarte inteligent și perspicace.

Advertisements
 
 

Tags: , , , , , , , , , ,

1. Shutter Island


Shutter Island, ecranizarea cărții cu același nume de Dennis Lehane este un film care m-a surprins într-un mod foarte plăcut atunci când l-am văzut prima oară, anul trecut. Mă așteptam la un alt thriller banal, a cărei acțiune are loc într-un azil de nebuni (temă preferată incă de la filmele mute încoace) și al cărui sfârșit va fi previzibil din primele 5 minute. M-am înșelat.

Filmul începe pe o barcă ce se îndreaptă spre insula Shutter, cu un Leonardo di Caprio (Teddy Daniels) mai nebărbierit ca niciodata și Mark Ruffalo (Chuck Aule) la bord. Atmosfera este dată de primele 5 minute: albastrul spălăcit al cerului și al apei, conversația celor 2 protagoniști, pălăriile de fetru,  dar mai ales aerul de copoi al celor doi. Dacă n-ai știi mai bine, ai zice că te uiți la un film cu gangsteri și Humphrey Bogart.

De ce se duc pe insula Shutter? Se pare că o pacientă care a ajuns acolo pentru că și-a ucis copiii a evadat și ei trebuie să-i investigheze dispariția. O poveste pe care nu mulți regizori ar fi reușit să o facă atât de interesantă și captivantă.

Ajunși pe insula Shutter, cei doi constată că aceasta are de toate: un azil de maximă securitate, un far la care nu are nimeni acces, păzit non-stop, nelipsiții nebuni grotești

și bineînțeles o ditamai furtuna în plină desfășurare. Cum ar zice vechea poveste de groază: It was a dark and stormy night…

Aici agenții fac cunoștiință cu doctorii care administreză azilul: John Cawley jucat impecabil, ca de obicei, de Ben Kingsley și dr. Jeremiah Naehring jucat de Max von Sydow.

Încă din primele minute ceva pare putred în toată povestea și în curând avem o paletă întregă de intrigi și intrigi secundare cu nebuni, doctori, naziști, posibile experimente secrete și câteva elemente psihanalitico-suprarealiste aruncate la mijloc.

Dap, ăia sunt tăciuni care ard în spatele lui Michelle Williams.

Cu cât cei doi agenți investighează mai mult cu atât se inmulțesc întrebările și neconcordanțele. Pe lângă nebunia din azil participăm și la nebunia personală a lui Teddy, a cărui soție a murit într-un incendiu provocat de un piroman care se află cu ei pe insulă. Încetul cu încetul însă lucrurile încep să prindă contur. Ceea ce nu înseamnă că sfârșitul devine chiar și pentru un moment previzibil.

Tot amestecul ăsta pare a crea o tocăniță de genuri și idei, dar totul este foarte bine gândit și povestit, astfel încât te face să revezi filmul și la fiecare revizionare îți sare în ochi un alt detaliu pe care l-ai pierdut data trecută. Este pur și simplu un film foarte bun, cu actori excepționali, o poveste interesantă și un sfârșit care te trece prin toate emoțiile posibile. Pe scurt, e un film care le are pe toate.

 
4 Comments

Posted by on 23 April 2011 in 1001 filme de văzut intr-o viață

 

Tags: , , , , ,