RSS

Tag Archives: Edward Norton

8. The Illusionist

Cu o temă asemănătoare celei din The Prestige, The Illusionist este și un excelent film de epocă cu o distribuție de excepție, o imagine interesantă și locații foarte autentice. Povestea este o adaptare a nuvelei “Eisenheim, the Illusionist” de Steven Millhauser (pe care o recomand cu mare drag, fiind ca de obicei mult mai interesantă decât filmul).

Folosind intens, dar nu exagerat tehnica flashback-ului, filmul descrie povestea lui Eisenheim (Edward Norton), un magician misterios, care investigat în cazul morții ducesei von Teschen (Jessica Biel, uimitor de credibilă în acest rol) – detaliile și motivația fiind dezvăluite încetul cu încetul de-a lungul celor 2 ore.

Încă de la început filmul te cucerește prin peisajele superbe și coloritul ușor sepia, care îi dă o atmosferă cu totul aparte. Pe moment am crezut că a fost filmat în România, dar e de fapt Cehia.

În copilărie Eisenheim (zice-se) cunoaște un bătrân, care îi împărtășește un pic din magia lui, după care dispare din senin. Băiatul devine atât de pasionat, încât își petrece timpul exersând aproape obsesiv diferite trucuri.

Într-o zi, din întâmplare, o cunoaște pe ducesa Sophie van Teschen, cu care se împrietenește. Familia ei îi desparte bineînțeles, dar tinerii găsesc diferite căi de a fi împreună și plănuiesc chiar să fugă în China, dar sunt prinși în ultima clipă, iar Eisenheim decide să plece singur pentru a își perfecționa arta și a deveni bogat, astfel încât să se poată căsători cu Sophie.

Se întoarce ani mai târziu, când lucrurile s-au schimbat mult. Sophie este logodită cu prințul Leopold (un Rufus Sewell la înălțimea așteptărilor).

Neputând sta despărțiți, Sophie merge la spectacolele lui Eisenheim și în curând cei doi încep o aventură foarte periculoasă, mai ales pentru că prințul Leopold este prezentat de la bun început ca un tip extrem de arogant și egocentric într-o poziție mai mult decât privilegiată.

Relația acestuia cu Sophie se deterioreză atât de rău încât după o seară furtunoasă în care cei doi se ceartă, Sophie este găsită moartă într-un râu, iar Leopold este principalul suspect.

Aproape distrus de eveniment, Eisenheim începe să organizeze spectacole din ce în ce mai misterioase și sinistre, în care încearcă să o contacteze pe Sophie în lumea de dincolo, pentru a afla ce s-a întâmplat cu ea.

Cazul morții lui Sophie este investigat de inspectorul Uhl, un personaj foarte nuanțat, jucat foarte bine de Paul Giamatti, prins între loialitatea fată de Leopold și admirația fată de Eisenheim.

Finalul este pe măsura filmului și cu toate că nu oferă nimic nou, aproape că te obligă să revezi filmul pentru a prinde anumite detalii.

Advertisements
 
 

Tags: , , , , ,

7. 25th Hour

25th Hour este unul din filmele de care știam că sunt bune, dar nu reușeam niciodată să îl văd. Asta până ieri seară. Și ce rău îmi pare că nu l-am vizionat mai demult!

Ecranizare a cărții cu același nume de David Benioff, este într-un fel e asemănător cu American History X, dar un pic mai rafinat și nici pe departe atât de brutal. La suprafață pare că este o felie din viața lui Monty Brogan (Edward Norton), un traficant de droguri prins de poliție, care mai are o zi până la încarcerare și 7 ani de petrecut în închisoare, dar în esență este mult, mult mai mult de atât. Pe fundalul dramei lui Monty se desfășoară drama New York-ului, drama multi-culturalismului, drama globalizării, dramă unei țări care pare mai mult ca oricând că își pierde identitatea.

          Atacul din 11 septembrie este folosit ca un laitmotiv/metaforă pentru diferența de puncte de vedere

Comentariul social ne oferă și una din cele mai bune scene din cinematografia modernă, de o sinceritate foarte rar întâlnită la Hollywood. Dacă nu ar fi fost un monolog ar fi fost cea mai bună poezie pe care am auzit-o în ultimii ani…

La fel ca orice film care descrie o perioadă scurtă de timp, 25th Hour folosește flashbackurile pentru a explica situația din prezent și a nuanța personajele. Impresia lăsată de un personaj la început poate fi total diferită de cea de la sfârșitul filmului. Și nici unul din ele nu este un clișeu, fiecare are o poveste, dorințe și eșecuri, calități și defecte, cu toate că inițial îi etichetezi destul de repede și cu non-șalanță.

tocilarul ratat

șmecherul de birou

idiotul loial

La fel ca și Memento, filmul conține un element de mister, care face îl face mai interesant, dar în final interacțiunea personajelor este cea care definește filmul. În timp ce orele lui Monty se scurg, suntem puși în situația de a reflecta nu numai asupra vieții lui, ci și a celei proprii. Am făcut tot ce se putea? Am luat vreo decizie greșită, care la timpul ei părea corectă? Suntem rezultatul educației și al mediului, sau ne facem singuri norocul?

Întreaga distribuție a filmului este foarte bună, iar Edward Norton se remarcă din nou printr-un rol jucat perfect. Fiind un moodpiece descoperi că în loc să se evapore cu timpul, sentimentul pe care ți-l lasă te bântuie din ce în ce mai mult. And if that’s not a good movie I don’t know what is.

 
 

Tags: , , , , , ,