RSS

Tag Archives: Actiune

Iron Man 2

Nu am fost niciodată fană a filmelor cu supereroi. Poate din cauză că mai toate presupun renunțarea la orice gândire logică, poate din cauza happy ending-ului iminent, sau poate din cauza spandexului și a chiloților purtați peste pantaloni. Who knows?

Iron Man a fost însă una din puținele excepții, mai ales datorită lui Robert Downey Jr. de care mă îndrăgostisem încă de la lansarea videoclipului lui Elton John, așa că acum câteva seri m-am hotărât să văd și partea a doua.

Primele 15 minute sunt la nivelul primului film. Tony Stark (Downey) dă șuturi în fund în stânga și în dreapta la o audiere în care guvernul Statelor Unite îi cere să predea faimosul costum pentru cercetări și replicare.

În același timp, într-o Rusie atât de clișeică, încât singurul lucru care mai lipsea era o babushka cu o farfurie de borș în brațe, Ivan Vanko (Mickey Rourke) se folosește de tehnologia dezvoltată de Howard Stark (tatăl lui Tony) pentru a se răzbuna pe acesta. Motivul fiind că propriul tată fusese folosit și dat la o parte de Howard după ce împreună reușiseră să proiecteze “tehnologia viitorului”.

Și cam de pe aici filmul tinde să cadă în plasa polarizării și a stupidității tipic hollywoodiene. Ivan nu numai că reușește să confecționeze un mini motoraș alimentat cu elemente radioactive în propriul apartament, dar cumva strecoară o namilă de costum la raliul de la Monte Carlo, unde încearcă să îl omoare pe Tony.

Nu reușește și este dus la închisoare, de unde scapă însă cu ajutorul lui Justin Hammer (magnificul Sam Rockwell) – negustorul de arme favorit al guvernului Statelor Unite, care și-ar da și propria mamă pentru a intra în posesia costumului de Iron Man. Complotul celor doi este destul de periculos pentru Tony, care întâmplător mai este și pe moarte, motiv pentru care reușește să se certe cu mai toți oamenii importanți din viața sa și este foarte aproape de a pierde și tehnologia din spatele costumului.

Da, și mie mi s-a părut oarecum complicată toată intriga. Poate că ăsta a fost și motiv pentru care filmului îi lipsește mult din farmecul și umorul primei părți. Don Cheadle este prea serios în rolul locotenentului Rhodes, Gwyneth Paltrow se poartă mai mult ca prietena frustrată a lui Tony decât ca o directoare generală și Scarlett Johansson are o adevărată paletă de expresii în rolul Văduvei Negre:

….

Pe de altă parte efectele speciale sunt spectaculoase, Robert Downey Jr este, ca de obicei, pe măsura așteptărilor (chiar și când inventează un nou element chimic în câteva minute), la fel este și Sam Rockwell – unul dintre cei mai buni actori ai generației curente – în opinia mea, iar unele glume sunt cu adevărat reușite. Ca să nu mai spun că în HD filmul arată halucinant de bine.

Mickey Rourke joacă pentru a n oară același tip de personaj, doar cu un final diferit, iar Samuel L. Jackson apare pe ecran mai rar decât regizorul filmului, Jon Favreau și ar putea fi foarte ușor confundat cu Elijah Price, personajul său din Unbreakable.

În concluzie Iron Man 2 este mai degrabă pentru fanii genului, sau ai seriei, sau pentru o seară în care nu aveți chef de un film prea serios, așa că vă las cu cele mai bune minute din film:

Advertisements
 
3 Comments

Posted by on 24 August 2011 in Filmul de aseară

 

Tags: , , , , , , , ,

10. The Departed


Nu o să înțeleg niciodată oamenii care se iau de Tim Burton pentru că îi folosește numai pe Johnny Depp și Helena Bonham-Carter, sau de Scorsese pentru că Leonardo DiCaprio apare în fiecare din filmele sale de după 2000. În ambele cazuri este vorba despre o formulă care dă rezultate foarte bune de fiecare dată (cel puțin în cazul lui Scorsese).

The Departed este un remake după filmul producție chinezească – Internal Affairs și descrie în paralel viața lui Colin Sullivan (Matt Damon) – un tip luat de mic sub aripa protectoare a lui Costello (Jack Nicholson), cel mai mare mafiot din zona Bostonului și trimis pe post de spion în rândul poliției orașului

și Billy Costigan (Leonardo DiCaprio), un tip care provine dintr-o familie care are multe legături cu mafia, dar ai cărui părinți, oameni cinstiți, l-au crescut cu principii și valori. Billy se înscrie și el în Academie, dar din cu totul alte motive decât Colin.

Datorită inteligenței și a originilor sale, Billy este ales de un departament special pentru a fi trimis ca și spion în tabăra lui Costello, motiv pentru care aparent îl dau afară din poliție și îl trimit în închisoare pentru a-și crea legăturile necesare intrării în lumea interlopă

Avem deci doi oameni care au de pierdut ce e mai important pentru oricine – viața, încercând să se întreacă unul pe altul fără a fi prinși, sau expuși. Presiunea psihică la care sunt supuși scoate ce e mai bun și rău în același timp din ambii, totul ducând la o dramă foarte reușită cu o pleiadă de monștrii sacrii, care joacă excepțional de bine, dând filmului elementul acela distinct de capodoperă.

Jack Nicholson este incredibil, cum numai el știe să fie în rolul lui Costello – un mafiot sadic și ușor nebun, plin de extravaganțe și originalitate. A se vedea scena din cinematograful XXX…

Martin Sheen și Mark Wahlberg îi joacă și ei extrem de veridic pe superiorii lui Billy, primul un bătrân lup versat, al doilea un tânăr plin de avânt, care poate să înjure jumătate de oră fără să se repete. Maybe, maybe not, maybe fuck youself!

Pe lângă povestea destul de complicată a dublei insinuări, filmul are și o mică intrigă secundară realizată prin Madolyn – psihiatra poliției, care intră într-o relație cu Colin, dar ajunge să îl cunoască și pe Billy, fără a ști de legătura celor doi cu Costello.

Filmul analizează mai multe teme, cum ar fi cea a predestinării, a situaților asupra cărora nu ai control, a identității, toate pe fundalul vieții din Boston, un soul of the city movie cum numai americanii știu să facă.

Tocmai mi-am dat seama că am ajuns la final fără să îl menționez pe Leonardo DiCaprio, care la fel ca și Viggo Mortensen din postul trecut nu reușise să mă cucerească până la rolul lui Billy Costigan, pe care îl joacă într-o manieră foarte subtilă, complet reținut, vulnerabil chiar, după cum observă și Madolyn, dar în același timp foarte inteligent și perspicace.

 
 

Tags: , , , , , , , , , ,

9. Eastern Promises

În mod normal nu mă atrag filmele despre mafie decât dacă sunt foarte bune, iar Eastern Promises este cu siguranță printre cele mai bune filme pe acest subiect.

Fiind un film de David Cronenberg, te aștepți la unele scene mai dure, ca să nu spun scârboase, iar Eastern Promises nu dezamăgește, pentru că încă din primele minute ne introduce în universul violent și nemilos al mafiei ruse.

Micul preludiu se sfârșește aici și povestea continuă cu o fată de numai 14 ani, care ajunge la spital în travaliu. Anna (Naomi Watts) este moașa care o asistă la naștere, dar din păcate tânăra moare lăsând în urmă o fetiță și un jurnal scris în limba rusă.

Hotărâtă să găsească părinții fetei pentru a le înapoia nepoata, Anna duce jurnalul acasă în speranța că unchiul ei, de origine ucrainieană o va ajuta să îl traducă. În foile jurnalului mai găsește și o carte de vizită a restaurantului “Trans-Siberian”, al cărui proprietar este bătrânul cap de familie, Semyon – jucat excelent de Armin Müller-Stahl.

După atmosfera de petrecere și distracție din restaurant nici nu ai zice că Anna a nimerit în cuibul unei din cele mai puternice familii mafiote din Londra. Ea este bineînțeles complet naivă din punctul ăsta de vedere, atât de mult chiar încât este convinsă de Semyon să îi aducă jurnalul pentru a-l traduce.

La ieșirea din restaurant Anna este acostată de Nikolai – șoferul familiei, jucat perfect de Viggo Mortensen, un actor de care nu m-am simțit niciodată atrasă până la Eastern Promises. Atitudinea lui este intens studiată și susținută pe parcursul întregului film. A mers cu documentarea atât de departe încât a vizitat diferite penitenciare rusești pentru a fi cât mai autentic, la fel ca și tatuajele pe care le are. Reușește să joace un tip extrem de periculos și sadic, care este în același timp carismatic, ba chiar simpatic, cu toate că atitudinea de badass suprem nu și-o pierde nici un minut.

Între Anna și Nikolai se înfiripă (urăsc cuvântul ăsta, dar în lipsă de ceva mai bun…) o fragilă prietenie, iar Nikolai încearcă să o convingă să renunțe la întreaga poveste pentru siguranța ei, dar cu idealiștii nu te pui!

Cu cât află Anna mai multe despre povestea fetei moarte, cu atât devine totul din ce în ce mai periculos, până în punctul în care întreaga familie este sub amenințare din partea celei mai sadice organizații din lume.

Pe lângă amenințarea din partea lui Semyon, Anna și Nikolai trebuie să îl îndure și pe Kirill (Vincent Cassel), fiul scelerat a lui Semyon, un individ de profesie fiu, extrem de tâmp și îngâmfat, ale cărui acțiuni pornesc un lanț de evenimente catastrofale pentru familie, pe care numai Nikolai o poate salva.

Kirill are și el propriul secret, atât de tabu încât ar provoca dezonorarea totală a familiei dacă ar fi dezvăluit. Felul în care Nikolai profită de acest secret este, din nou, absolut genial – eficiența sa aș compara-o cu cea a lui Anton Chigurh.

Pe lângă tema evidentă, Eastern Promises mai abordează și subiecte precum cultura comunităților de emigranți, cultura vory v zakone, urmările socialismului din Uniunea Sovietică, realismul dur al traficului uman și a fațadelor poleite în spatele cărora se ascund niște indivizi extrem de siniștrii.

Filmul este pe alocuri greu de vizionat, iar unele scene te lasă marcat, dar îl recomand din toată inima, fiind unul din cele mai bune filme pe care le-am văzut în ultima vreme, comparabil ca și calitate cu The Departed, cu toate că eu cred că îi este superior.

 
 

Tags: , , , , ,