RSS

14. The Name of The Rose

11 Sep

Pe o scală de la 1 la 10 a stilului anticalofil, Numele trandafirului are un scor de 15. E atât de grotesc, incât a rămas întipărit în mintea oamenilor care l-au vizionat ca având cele mai urâte personaje prinse vreodată pe peliculă. Impresia e atât de puternică încât în unele cazuri dă naștere la reacții de genul “Numele Trandafirului? Nu e filmul ăla cu oamenii cu fețe de porci?”… True story!

Și ca să nu credeți că cineva exagerează:

     Oricât de multe personaje hidoase a jucat de-a lungul vieții, tot nu mă pot împăca cu gândul că ăsta e Ron Perlman

Cu toate că acest aspect al filmului ar putea convinge unele persoane că ar fi mai bine să sară peste acest film, restul compensează din plin. Numele Trandafirului, ecranizare a cărții cu același nume de Umberto Eco este o extrem de fidel originalului – un film foarte, foarte bun, o combinație perfectă de suspans, mister, istorie și filozofie.

Călugării William din Baskerville (Sean Connery) și Adso din Melk (Christian Slater) călătoresc spre o mănăstire benedictină din nordul Italiei unde urmează să aibă loc un sinod ecumenic foarte important. Cu câteva zile înainte de acesta în mănăstire are loc un eveniment cu totul neașteptat – un călugăr se sinucide, iar William, cunoscut pentru inteligența sa, care i-a folosit în trecut și în postul de inchizitor, este rugat să investigheze cauzele.

Pe măsură ce William înaintează în investigația sa cu ajutorul lui Adso, intriga ia proporții, iar noi avem parte de mesaje criptate, cerneluri magice, labirinturi, forțe malefice, chiar și simbolica scenă din cimitir în miez de noapte, singura dată însă când nu pare a fi un clișeu obosit.

Indiciile îl duc pe fostul inchizitor William foarte aproape de un adevăr greu de înghițit, dar deloc surprinzător, cu toate că finalul va fi o surpriză pentru mulți. Dar meritul filmului nu se află numai în poveste, ci și în ideile dezbătute pe marginea acesteia.

Pe drumul său spre adevăr William trebuie să înfrunte scepticismul și misticismul colegilor călugări, superstițiile acestora, călugări absolutiști cu porniri criminale și în final un fost adversar din tinerețe – Gui, un alt inchizitor, cunoscut pentru metodele brutale de “judecată”.

De o acurațete rar întâlnită, atât cartea, cât și filmul descriu fidel viața unui călugăr din Evul Mediu, în care gândirea liberă este permisă atâta timp cât coincide cu canoanele bisericești, iar Diavolul este văzut de fețele bisericești la orice colț, gata să sară oricând pe oamenii atât de ușor coruptibili.

Dacă povestea în sine este o alegorie, personajele sunt de asemenea simbolice – Adso tânărul crud, naiv, care va fi maturizat de experiența din mănăstire, William un Sherlock Holmes al călugărilor, un om treaz printre beți reprezintă partea deschisă spre progres și noutate a Bisericii, Jorge bătrânul fixat în credința sa, care pentru el reprezintă singurul adevăr, Abatele preocupat mai mult de renumele mănăstirii decât de oamenii care mor de foame la porțile sale, Fata și Salvatore – singurele pete de culoare din griul apăsător al mănăstirii.

Numele Trandafirului te captivază mai ales prin atmosfera creată, un amestec unic de sumbru, grotesc și comic, care rămâne cu tine mult timp după ce filmul s-a terminat. La fel ca și în Lista lui Schindler culorile sunt folosite sugestiv, tonurile de gri și bej fiind dominante cu câțiva stropi de pasiune ici colo.

Arhitectura este singurul element frumos din film, un lucru care nu poate fi întâmplător într-o poveste în care, dogmele la fel ca și oamenii care le creează sunt trecătoare, dar pietrele rămân.

Jocul actorilor este de asemenea superb, Sean Connery este la înălțimea așteptărilor, cu toate că trecea printr-un impas în cariera sa de actor iar Christian Slater este extrem de convingător în rolul său de novice, probabil și din cauză că avea 15 ani. Aș fi spus că din acest punct de vedere scena cu fata făr di nume este un pic cam incomodă, dar după Notes on a scandal, pare o nimica toată…

Restul distribuiției este la același nivel, Ron Perlman ar fi meritar sincer un Oscar pentru Salvatore, l-a jucat la perfecție.

Numele Trandafirului este în consecință un film clasic, cum nu am mai văzut de multă, multă vreme.

 
3 Comments

Posted by on 11 September 2011 in 1001 filme de văzut intr-o viață

 

Tags: , , , , , , , , , , , ,

3 responses to “14. The Name of The Rose

  1. klausen1976

    15 September 2011 at 21:32

    Dupa filmul asta am stiut ca Ron P. este unul dintre cei mai mari actori nebagati in seama … Urias. Iar filmul este bun de tot. Doamne, cat de mult a trecut de cand l-am vazut …

     

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: