RSS

Monthly Archives: September 2011

Just like us

Postul lui klausen mi-a amintit de o mini colecție de poze vintage cu actori pe care o aveam uitată pe hard și pe care mi-ar plăcea să o împărtășesc cu voi (p.s. pentru efectul complet a se viziona cu melodia asta pe fundal):

                          Vă vine să credeți că in poza asta e Angela Lansbury din Murder she wrote??
                                                                   Audrey Hepburn si Anthony Perkins 😀

Johnny Depp și Kate Moss

Don Johnson și Melanie Griffith (e aproape de necrezut cât de frumoasă era…)

                                                      Distribuția celebrului Star Wars

                                                        Brigitte Bardot și Jane Birkin

                                                      Brigitte Bardot și Sean Connery

                                                Sean Connery in floarea vârstei (WOW!)

                                                  Clint Eastwood și prima sa soție, Maggie în 1985

                                                                Dennis Hopper!!

                                              Marlon Brando într-o poziție foarte modernă

                                                            Christopher Walken!!!

                           Jack Nicholson, Lauren Bacall (girl be representin’) și Warren Beatty

                                                            Jack Nicholson din nou

                                       Tony Curtis, tatăl lui Jamie Lee Curtis și Jack Lemmon

                                                              Sophia Loren la Disneyland

                                                                   Elvis în orașul natal

                                                            Marilyn Monroe la 2-3 anișori

                                                      David Bowie și Elizabeth Taylor

                                         Dr. Quinn (Jane Seymour) și Freddie Mercury 😀

                                            Maestrul Hitchcock cu nepoțeii la plimbare

                                                                  Madonna la 18 ani…

                                       Jeremy Iron și Meryl Streep, doi actori preferați la un loc

                                                            Jodie Foster la 14 ani

                                                            John Travolta la 2 ani O_O

                                                                John Travolta din nou

                                                   Dansând în stilu-i inconfundabil

                                      Kubrick pe platoul filmului Odiseea Spațială 2001

                                             Tată și fiu, Kirk și Michael Douglas

                                   Jon Voight, Marcheline Bertrand și Angelina Jolie

                                                         George Clonney 😀 😀 😀

                                                    Tim Roth într-o perioadă Backstreet Boys
                                         Last, but not least, Kurt Cobain și Francis Bean

Advertisements
 
9 Comments

Posted by on 25 September 2011 in Uncategorized

 

The Ghost Writer


Fiind o fană a genului mistery, am decis sâmbătă să mă uit la The Ghost Writer, în parte și pentru că din distribuție fac parte Ewan McGregor și Pierce Brosnan, doi actori pe care îi apreciez, cu toate că în ultima vreme nu au jucat în nici un film mai titrat.

Despre The Ghost Writer nu știam nimic în afară de semnificația titlului, pe care am aflat-o dintr-un alt film, cu nimeni alții decât Johnny Depp și John Turturo în rolurile principale, așa că nu am avut nici o așteptare din nici un punct de vedere – slavă domnului!

Filmul începe cu prezentarea unei oportunități nesperate pentru un scriitor (nu îi aflăm numele niciodată) care se află într-o pană de inspirație, jucat de Ewan McGregor. Acestuia îi sunt oferiți 250.000 de dolari pentru a edita și rescrie autobiografia prim ministrului britanic Adam Lang (Pierce Brosnan) fără a primi ulterior nici un fel de recunoaștere oficială. Tot ceea ce i se divulgă scriitorului la momentul respectiv este că autobiografia ar face o grămadă de bani dacă ar fi fost bine scrisă și că un alt “scriitor fantomă” a lucrat la ea până în momentul în care s-a sinucis…

Până aici nimic nou, sau șocant, poate doar faptul că ăsta

este James Blushi…

Scriitorul pleacă un pic cam zăpăcit de la întâlnire, iar pe drum este și jefuit de manuscrisul primit de la editură. Imediat își dă seama că ceva nu este în regulă cu sarcina curentă, dar din păcate este prea târziu să dea înapoi, iar 250.000 de dolari sunt un pic cam mulți bani pentru a putea fi refuzați din cauza unor bănuieli.

Fără tragere de inimă scriitorul pleacă în Statele Unite la reședința oficială a lui Lang, o casă incredibil de rece și sterilă, poziționată pe o plajă de o anostitate greu de întrecut.

Și cu toate că mobila proiectată de Walter Knoll este visul erotic al oricărui manager cu birou propriu, în The Ghost Writer este folosită excesiv, chiar și pentru atmosfera dorită.

Odată ajuns la reședința ministrului, scriitorul este întâmpinat de echipa acestuia de bodyguarzi și de asistenta personală, Amelia Bly, jucată de Kim Cattrall, care cu toate că este de origine britanică, are unul din cele mai proaste accente pe care le-am auzit vreodată.

Rescriind manuscrisul scriitorul face cu timpul cunoștință și cu soția lui Adam Lang, Ruth (Olivia Williams), un personaj ușor depresiv și nevrotic, care îi oferă scriitorului diferite detalii și informații mai intime din viața prim ministrului.

În timp ce intriga progresează aflăm că Lang este implicat într-un scandal anex al războiului din Irak, fiind acuzat de Curtea Internațională de Justiție că a aprobat arestarea și torturarea ilegală a unor persoane suspectate de terorism.

Conspirația ia proporții și mai mari atunci când scriitorul descoperă că Lang a fost la facultate împreună cu un fost agent CIA și că predecesorul său se poate să fi fost omorât.

Din acest punct acțiunea progresează mult mai alert, rămânând însă în același timp credibilă și consecventă în detalii.

Atmosfera filmului este întreținută cu atenție până la sfârșit într-un ritm mai degrabă plictisitor, iar tonurile generale de gri și bej devin obositoare deja din prima jumătate a filmului. Ewan, Williams și Brosnan joacă cu toții bine, restul ansamblului se descurcă ok, iar sentimentul de pericol este prezent pe tot parcusul filmului, Polanski dovedind încă odată că nu e nevoie de scene grafice sau prea explicite pentru a face Amenințarea simțită.

Subiectul este și el unul recent, prezentat într-o manieră minimalistă și tocmai de aceea foarte eficientă, o ușoară aluzie la Tony Blair și relația acestuia foarte amiabilă cu administrația Statelor Unite. De aplaudat mai este și verosimilitatea situaților, a lipsei de exagerări și a ritmului reținut al filmului, o schimbare binevenită de la thrillerele curente, încărcate de coincidențe și revelații.

Per total The Ghost Writer este un film un pic cam ciudat, care iese din tipare cu o acțiune simplă și clară, dar cu o linie foarte subțire între lent și plictisitor. L-aș recomanda mai degrabă fanilor genului, sau ai actorilor.

 
7 Comments

Posted by on 22 September 2011 in Filmul de aseară

 

Tags: , , , , , , ,

14. The Name of The Rose

Pe o scală de la 1 la 10 a stilului anticalofil, Numele trandafirului are un scor de 15. E atât de grotesc, incât a rămas întipărit în mintea oamenilor care l-au vizionat ca având cele mai urâte personaje prinse vreodată pe peliculă. Impresia e atât de puternică încât în unele cazuri dă naștere la reacții de genul “Numele Trandafirului? Nu e filmul ăla cu oamenii cu fețe de porci?”… True story!

Și ca să nu credeți că cineva exagerează:

     Oricât de multe personaje hidoase a jucat de-a lungul vieții, tot nu mă pot împăca cu gândul că ăsta e Ron Perlman

Cu toate că acest aspect al filmului ar putea convinge unele persoane că ar fi mai bine să sară peste acest film, restul compensează din plin. Numele Trandafirului, ecranizare a cărții cu același nume de Umberto Eco este o extrem de fidel originalului – un film foarte, foarte bun, o combinație perfectă de suspans, mister, istorie și filozofie.

Călugării William din Baskerville (Sean Connery) și Adso din Melk (Christian Slater) călătoresc spre o mănăstire benedictină din nordul Italiei unde urmează să aibă loc un sinod ecumenic foarte important. Cu câteva zile înainte de acesta în mănăstire are loc un eveniment cu totul neașteptat – un călugăr se sinucide, iar William, cunoscut pentru inteligența sa, care i-a folosit în trecut și în postul de inchizitor, este rugat să investigheze cauzele.

Pe măsură ce William înaintează în investigația sa cu ajutorul lui Adso, intriga ia proporții, iar noi avem parte de mesaje criptate, cerneluri magice, labirinturi, forțe malefice, chiar și simbolica scenă din cimitir în miez de noapte, singura dată însă când nu pare a fi un clișeu obosit.

Indiciile îl duc pe fostul inchizitor William foarte aproape de un adevăr greu de înghițit, dar deloc surprinzător, cu toate că finalul va fi o surpriză pentru mulți. Dar meritul filmului nu se află numai în poveste, ci și în ideile dezbătute pe marginea acesteia.

Pe drumul său spre adevăr William trebuie să înfrunte scepticismul și misticismul colegilor călugări, superstițiile acestora, călugări absolutiști cu porniri criminale și în final un fost adversar din tinerețe – Gui, un alt inchizitor, cunoscut pentru metodele brutale de “judecată”.

De o acurațete rar întâlnită, atât cartea, cât și filmul descriu fidel viața unui călugăr din Evul Mediu, în care gândirea liberă este permisă atâta timp cât coincide cu canoanele bisericești, iar Diavolul este văzut de fețele bisericești la orice colț, gata să sară oricând pe oamenii atât de ușor coruptibili.

Dacă povestea în sine este o alegorie, personajele sunt de asemenea simbolice – Adso tânărul crud, naiv, care va fi maturizat de experiența din mănăstire, William un Sherlock Holmes al călugărilor, un om treaz printre beți reprezintă partea deschisă spre progres și noutate a Bisericii, Jorge bătrânul fixat în credința sa, care pentru el reprezintă singurul adevăr, Abatele preocupat mai mult de renumele mănăstirii decât de oamenii care mor de foame la porțile sale, Fata și Salvatore – singurele pete de culoare din griul apăsător al mănăstirii.

Numele Trandafirului te captivază mai ales prin atmosfera creată, un amestec unic de sumbru, grotesc și comic, care rămâne cu tine mult timp după ce filmul s-a terminat. La fel ca și în Lista lui Schindler culorile sunt folosite sugestiv, tonurile de gri și bej fiind dominante cu câțiva stropi de pasiune ici colo.

Arhitectura este singurul element frumos din film, un lucru care nu poate fi întâmplător într-o poveste în care, dogmele la fel ca și oamenii care le creează sunt trecătoare, dar pietrele rămân.

Jocul actorilor este de asemenea superb, Sean Connery este la înălțimea așteptărilor, cu toate că trecea printr-un impas în cariera sa de actor iar Christian Slater este extrem de convingător în rolul său de novice, probabil și din cauză că avea 15 ani. Aș fi spus că din acest punct de vedere scena cu fata făr di nume este un pic cam incomodă, dar după Notes on a scandal, pare o nimica toată…

Restul distribuiției este la același nivel, Ron Perlman ar fi meritar sincer un Oscar pentru Salvatore, l-a jucat la perfecție.

Numele Trandafirului este în consecință un film clasic, cum nu am mai văzut de multă, multă vreme.

 
3 Comments

Posted by on 11 September 2011 in 1001 filme de văzut intr-o viață

 

Tags: , , , , , , , , , , , ,

Îndrăzneț

La piel que habito se anunță a fi un film foarte îndrăzneț, chiar și pentru genul horror, șocând într-un mod extrem de profund, prin dezbaterea unora din cele mai mari tabuuri.

Up next la review-uri: The Name of the Rose

 
2 Comments

Posted by on 6 September 2011 in Trailer