RSS

12. Dark City

28 Jun

Cum să strici munca unui regizor în câțiva pași simpli: iei un film cu un scenariu îndrăzneț și original, tai scene importante, obligi regizorul să introducă un monolog inutil la începutul filmului care dă de gol cele mai interesante aspecte ale scenariului și reduci viziunea scenaristului la nivelul unui idiot pentru că ți se pare prea îndrăzneață. But fear not, toate greșelile au fost îndreptate odată cu lansarea ediției director’s cut, pe care o voi prezenta aici.

Dark City a avut foarte puține șanse la celebritate în 1998, când a fost lansat, în mare parte datorită filmului Titanic, dar și din cauza unei campanii publicitare slabe. Cu trecerea anilor însă, a devenit un cult, în special printre fanii genului SF, cu toate că este mult, mult mai mult decât un film științifico-fantastic.

Dark City începe cu o scenă emblematică, simbol al trecerii timpului, dar și al orei vrăjitoarelor, în care orice este posibil.

Nu avem mult de așteptat și îl vedem pe Rufus Sewell (în aproape toată splendoarea lui) într-o baie în care nu își amintește cum a ajuns, sau de ce. De fapt nu își amintește prea bine nici măcar cine e.

Curând este sunat de doctorul Schreber (Keifer Sutherland), care îi explică că tot ce se întâmplă are un motiv și că trebuie să fugă cât mai repede din hotel.

La plecare află(m) că pe necunoscutul din baie îl cheama John Murdoch și că a stat 3 săptămâni în hotel, cu toate că nu își amintește nimic. Complet confuz John are o singură pistă – o carte poștală cu Shell Beach, singurul loc care îi zice ceva.

      Genial joc de lumini, mai ales într-un film în care contrastul lumină/întuneric are un rol foarte important

În timp de John încearcă să ajungă la Shell Beach, Emma (o foarte tânără Jennifer Connelly) soția lui este contactată de doctorul Schreber, care îi spune că John suferă de o cădere nervoasă și că poate deveni foarte periculos, dacă nu este găsit. În același timp orașul este în panică datorită unui criminal în serie, care nu a fost încă prins. Dun dun DUN!

Cu cât John petrece mai mult timp în oraș, cu atât mai bizară pare toată lumea înconjurătoare. Orașul pare a fi cufundat într-o noapte eternă, în care clădirile și obiectele din jur se schimbă aproape constant, dar și mai ciudat de atât este faptul că și el are abilitatea de a produce schimbări în lumea înconjurătoare: poate manifesta uși, sau dezintegra pereți.

Pe urmele lui sunt niște “oameni” foarte ciudați, care vor să-l omoare cu orice preț și care par a deține aceleași puteri, care colaboreză cu doctorul Schreber din motive obscure.

                                    Mie mi s-au părut a fi și un omagiu adus lui Max Schreck

În timp ce John încearcă să înțeleagă ce se întâmplă în jurul lui, Emma cere ajutorul inspectorului Frank Bumstead (William Hurt) pentru a-l găsi, iar acesta este convins că John este criminalul, cu toate că vizita la un fost coleg – actual nebun îl pune pe gânduri în multe privințe, moment din care filmul se îndreaptă spre marea dezvăluire.

Dark City este un film noir excepțional de bun, fiind tătuca multor idei actualmente folosite în exces în filme, o combinație, dacă vreți, între The Matrix și The Adjusment Bureau, dar cu accentul pus pe elementul uman și esența acestuia. Teme precum adevărata natură a realității, sau a identității umane sunt dezbătute foarte subtil, iar per total poate fi văzut și ca o mis en scène a mitului peșterii de Plato. Nu uitați, este vorba de un film lansat în 1998, cu toată că atmosfera este tipică mai degrabă pentru anii ’80 și o mare parte din timp am avut impresia că ar putea fi fratele geamăn serios al lui Brazil.

Actorii joacă toți bine, Rufus Sewell are un rol mai mic decât ai crede pentru un personaj principal, dar se descurcă binișor pentru un actor care trecuse de 3 ani la cinematografie.

Relația lui John și Emma este foarte interesantă, mai ales pentru că nu devine elementul central al poveștii și nici nu este prezentată ca fiind cel mai romantic lucru de la Romeo și Julieta încoace.

                De obicei scenele de genul mi se par prea teatrale, dar asta a avut ceva special

A da și Dark City este filmul de debut al Melissei George.😀

 
 

Tags: , , , , , ,

4 responses to “12. Dark City

  1. m@ri@n

    28 June 2011 at 22:23

    Dark City e unul din sf-urile mele preferate. Lumea aceea intunecata in care azi esti cineva, maine altcineva m-a fascinat încă din 1999 când am văzut prima data filmul. Jocul de lumini e perfect.
    Chiar nu mă gandeam la Max Schreck, dar personajele extraterestre chiar seamana cu “unicul vampir”😛

     
    • Laura

      29 June 2011 at 21:17

      Eu sunt curioasa cate filme bune ca asta sunt inca in obscuritate…

       
  2. Movie Zone

    29 June 2011 at 12:22

    si eu am apucat sa-l vad anu asta si a intrat in topul filmelor sf de revizionat oricand…

     
    • Laura

      29 June 2011 at 21:48

      Eu ma bucur ca nu am vazut prima versiune la timpul ei, pare a fi ceva banal.

       

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: